pitici pe creier

Codul de la Atena..DISTRUGE!!!..reprezintă codul standardelor..DISTRUGE!!!..relaţiilor publice adoptate de Public..DISTRUGE!!!..Relations Society of America..DISTRUGE!!!

WTF?!?

M-am refugiat în bucatarie, cu toate hârţoagele, ca sa învat pentru licenţă. În spatele blocului, fix sub geamul meu, toţi copiii din cartier s-au adunat să se joace. Se joacă Seek and Destroy, pare-se, şi, după cum se aude, e mai mult destroy decât seek.

De ce azi?! Nu i-am văzut tot anul pe-afară, au aşteptat să vină licenţa şi să am nervii in pioneze ca să iasă la joacă.

Parcă era o problemă cu copiii din ziua de azi, care au uitat de jocurile în aer liber şi stau numai cu ochii în monitor. De ce pisici au ales să-şi oxigeneze plămânii tocmai acum şi nu au stat să distrugă lighioanele din jocurile pe calculator?

Pentru toţi copiii din Titan:  STAŢI ÎN CASA!!! Ieşiţi după 15 iunie!

P.S.  Babele sunt universal valabile şi au o tendinţă exagerată de a-şi apăra teritoriul. Am avut un flashback acum 2 minute, când am auzit-o pe o tanti tipând de la etajul 4: “Du-te la tine la bloc, ce cauţi aici? Hai, n-ai ce căuta aici!”. Oh, the memories!

După două luni în care nici macar eu nu am intrat pe blogul asta, am găsit motivul perfect pentru a-mi reaminti parola contului.

Videoclipul a apărut de vreo 10-11 ani, dar la mine informaţiile ajung in general mai greu, aşa ca l-am descoperit abia aseară. Simt totuşi nevoia sa recuperez timpul pierdut, asa ca il vizionez pe repeat, obsesiv. Nu mi s-a mai întamplat de ceva vreme să îmi placă o piesă din toate punctele de vedere – versuri, linie melodica, videoclip….tip din videoclip. Errmmm….mda, pentru cei care nu s-au prins…tipa e un el.

Top 3 ”Cele mai importante stiri Realitatea.net”, miercuri, 8 aprilie:

* Gigi Becali: Cred că tot ce se întâmplă acum este mâna lui Dumnezeu
* C. V. Tudor: Gigi Becali candidează pe listele PRM la europarlamentare. Cum comentaţi?
* Vladimir Voronin acuză România că ar fi în spatele revoltelor de la Chişinău. Ambasadorul român va fi expulzat.

Şi da, se poate. Se poate ca revoluţia din Moldova să fie plasată, ca importanţă, după Gigi.

Am avut zilele astea conflicte care par o reeditare a scenariului din ‘89, cutremure în Italia, soldaţi români morţi în Afganistan, însă nimic nu e mai important decât Gigi Becali.

Am avut ocazia de a-i vedea laolaltă pe Becali şi pe Vadim. Pe oamenii aştia abia îi suport în apariţii individuale, colaborarea a fost un şoc. Totuşi, mă întreb dacă Vadim nu are chestii mai importante pe cap zilele astea. Cum el e preşedintele Partidului România Mare. Adică da, România Mare. Nu partidul ăsta publica materiale cu “Basarabia si Bucovina – doua lacrimi pe obrazul Europei” şi se văita de fraţii de peste Prut? Am verificat ca să fiu sigură că nu scriu bălării şi am mai găsit, pe pagina oficială a PRM, că:

“In cadrul turneului german, 14 – 18 martie 2000, presedintele PRM, sen. Dr. Corneliu Vadim Tudor a propus stabilirea granitelor Europei nu pe Prut ci pe Nistru, pentru integrarea concomitenta, in structurile comunitare, a Basarabiei.”

Ce frumos! Acum nu ar fi logic să-l **** mai tare grija de ce se întâmplă pe la fraţii aştia? Dar poate sunt eu cretină şi toată treaba e normală.

De ce crezi ca dorinta mea cea mai mare, cand merg cu autobuzul, e sa aud manele de la telefonul tau? De ce simti nevoia sa-ti faci aparitia de diva pe un sunet suav de dramba, ca si cum kitschul ala de sapca cu paiete nu ti-ar fi asigurat toata atentia. Te scotea in evidenta, pe cuvant. Am orbit si o sa te tin minte multa vreme. Nici nu m-am descheiat la sireturi si scriu despre tine. Ce bucurii ai cand asculti dedicatii pentru altii si de ce simti nevoia sa le impartasesti cu toti oamenii din masina? Data viitoare fii egoista! De ce ti-ai dat unghiile cu lac fara sa cureti intai jegul de sub ele si,  o ultima intrebare, de ce puii mei nu-ti speli parul?!?! Pana si oile au lana ceva mai ingrijita decat claia din capul tau. Pardon, asta e ultima intrebare: Nu ti-e  putin scarba de tine?  Ca mie da.

Eh, acestea sunt cateva din intrebarile pe care i le-as fi pus acum juma de ora unei femei unui animal din autobuz, daca nu ar fi avut dimensiunile unui dulap si daca teama de o moarte lenta si dureroasa nu ar fi depasit dorinta de exprimare.

Scriu pe blog ca să nu adorm. De obicei la figurat, azi e valabil şi la propriu. Este a doua oară când mi se întâmplă să adorm în timp ce tastez. Poate că stirea era mult prea plictisitoare, stiu doar că scriam ceva despre Vodafone şi în secunda a doua aveam senzaţia aia de cădere liberă, care mie îmi place de obicei…Nu şi acum, cand a fost de-a dreptul penibil să mă vada toţi colegii cum tresar.

În al doilea rând…Azi am trecut pe la facultate. Oh da, este acea zi a săptămânii! Ziua în care sunt dispusă să mă trezesc la 5.45, să ajung la 8.00 în colţul celălalt al orasului şi să rezist eroic şase ore la cursuri înainte de a mă duce la muncă. FUN! Prin rezistatul eroic  se înţelege a fi acolo. Şi atât! Nu-mi cereţi să vorbesc în propoziţii cu subiect şi predicat înainte de cafea, nu-mi cereţi să fiu sociabilă, nu-mi cereţi nimic. O să mârâi ceva şi o să vă ignor.

Şi cum spuneam…

A fost odată ca niciodată, într-o zi cu soare, la eternul etaj 6, la o oră obscenă, într-un cancer de te lua dracu, o profă mult prea bine dispusă, care chiar avea poftă să ne vorbească despre campaniile CSR. Şi intră ea în sală, ne mulţumeşte pentru prezenţa atât de mare la curs, pentru că facem parte din viata ei, pentru că existăm şi alte alea. (Just hold the WTFs, it gets better) Apoi, cu un entuziasm deprimant, ne cere să dăm fiecare câte cinci motive pentru care zâmbim în această dimineaţă şi să mulţumim cuiva din sală, în cazul în care simţim nevoia. Pentru orice, numai să mulţumim. Acum cu tot respectul, femeie, ce pisici, te crezi la decernarea premiilor Oscar?! Nu ştiu dacă ai remarcat, dar NU zâmbesc şi îţi dau doar trei motive pentru asta: În ultimele zile am dormit mai puţin decît am mers cu metroul, nu am suficientă cofeină în sistem şi sunt aici.  Acum trecând peste introducerea de toată jena, profa e ok. Şi da, la facultatea mea, pentru chestia asta, se face un X mare în calendar, se scrie pe blog şi se dă un comunicat pe flux.

Ok, recunosc, nu e cel mai interesant titlu din lume. Cert e că în România se fură, asta nu e o noutate. Noutatea apare când din redacţia extrem de bine păzită *ahem* nu se mai fura laptopuri sau mouse-uri, ci încep să-ţi dispară componentele din calculator. Noutatea apare când suni la IT şi tipul îţi spune că nu e o problemă de software, ci una de hardware…de hardware lipsă. Să-mi fie cu iertare dacă nu pot să-mi imaginez cine dracu e atat de cleptoman încât să stea in patru labe in redactie sa demonteze unitatea şi să ia hard disk-ul. Chiar nu pot. De acum o să-mi sigilez unitatea centrala cu gumă de mestecat, ca sa nu ma trezesc fara placa video sau fara memoria RAM.

Bun, daca citeste cel care a luat acum câteva luni un incarcator de Sony cu mufa mica: L-AI LUAT DEGEABA, telefoanele alea NU SE MAI PRODUC de 7 ani.

Şi acum, cu liniuţă de la capăt, câteva dintre chestiile pe care nu am avut chef să le scriu în ultima lună

- Am resuscitat computerul (al meu, de această dată). Până prin aprilie cred sper că nu se mai strică nimic.

- Am reuşit să stau o oră în Auchan ca să cumpăr un pachet de gumă. Pentru că plata cu cardul nu funcţiona la nicio casă, pentru că toate bancomatele din complex erau indispuse momentan, pentru că toţi banii din portofel nu-mi ajungeau nici de un Orbit Professional…şi pentru că merit. Meh!

Last but…last:

Autogara Buzău – Piaţa Presei Libere = circa 2h

Titan – Piaţa Presei Libere = circa 2h 15min, pentru că la prima picătura de ploaie orasul asta e paralizat.

*blink*

Tocmai am dat ştirea vieţii mele. Cariera mea jurnalistică atinge noi culmi. Tocmai am dat pe fluxul economic al agenţiei, pe un ton extrem de serios, că Hustler şi Girls Gone Wild cer ajutor guvernamental de 5 miliarde dolari pentru industria porno din SUA.

Hustler’s Larry Flynt and Girls Gone Wild CEO Joe Francis Ask for Government Bailout… Zice Reuters, care nu se poate abţine si lasa intamplător niste puncte de suspensie. Cu toată obiectivitatea, mai da-o în ma-sa de treaba! Americanii au patru probleme majore în clipa asta: GM, Chrysler, Ford şi Hustler.

The $13 Billion Industry Is In No Fear Of Collapse, But Why Take Chances? Aşa-i! Ferească Dumnezeu de un faliment!!

Şi nenea Flynt spune nişte lucruri de-a dreptul simpatice. Cum ar fi că the recession has acted like a national
cold shower. “People are too depressed to be sexually active”, că americanii pot să reziste fără maşini dar nu pot s-o ducă mult fără sex, şi, conluzia apoteotică: “It’s time for the Congress to rejuvenate the sexual appetite of America.  The only way they can do this is by supporting the adult industry and doing it quickly”.

Aşa o fi…

Aştept cu interes reacţia legislativului american.

Nu mai am internet acasa de aproape doua saptamani si incep, incet dar sigur, sa intru in sevraj. In acest interval, care mi s-a parut mai lung decat tot anul trecut, am dormit 8 ore pe noapte, am (re)citit operele lui Dostoievski si am inretinut o curatenie desavarsita in casa, pentru ca plictiseala ma motiveaza sa fac ordine in dulapuri si sa spal vasele. De asemenea, am comunicat verbal cu persoanele din jurul meu, chestie care nu se intampla de obicei daca am messenger, si le-am facut vizite mai dese prietenilor, mai bine spus, computerelor lor. Partea buna este ca am sanse mari sa devin angajata lunii, pentru ca sunt singura entuziasmata de ideea de a sta mai mult in redactie.

HELP!!!

P.S.: For sale. Cursed computer. Reliable system. You can rely on it to crash.

Nup, nu îmi fac campanie. Mă rezum la a prezenta un nou episod din sitcom-ul de mare succes “Eu şi computerul”, cunoscut şi ca “Tehnologia mă urăşte”. În acest episod, este vorba despre cum am reinstalat sistemul de operare pentru că am dezactivat ca o cretină antivirusul şi am uitat de el aveam mici probleme. Micile probleme s-au rezolvat, am rămas numai cu alea mari. Nu merg sunetul şi internetul, în rest totul e ok. De aici titlul blogului. Numai computerul meu poate face asta. Numai la mine cd-ul cu driverele de la placa de bază merge pe orice computer, mai puţin pe ala care trebuie. Numai la mine netul moare când dau restart şi uită să mai învie. Numai eu pot să vin în redacţie pe 31 decembrie pentru toate motivele de mai sus. Xanax. Acum!

Pentru început, sper că aţi primit de la Moş Crăciun tot ce aţi dorit, pentru că eu, din lista de mai jos, m-am ales numai cu ciocolata. Am mai găsit sub copacul din plastic un plic cu bani, în spiritul sărbătorilor. Astfel că, fără miros de brad, fără cadouri neinspirate, fără Home Alone la TV şi fără zăpadă, Crăciunul se reduce la miros de portocale şi de varză fiartă. Da, combinate.

În altă ordine (?) de idei, mi-am dat seama că ştiu doar un (1, one, yksi, egy) număr de telefon. Atât. Ştiu numărul lu’ tata, şi asta pentru că diferă de al meu doar prin ultima cifră. În rest iau la ghici..e 0724 sau 0726…era 42 sau 24?! PRAF!  Ajung la concluzia asta în singura zi în care am nevoie de telefon, şi care, întâmplător, e şi singura zi în care îl uit acasa…sub pernă sau sub pat sau după dulap, unde aterizează în momentul în care sună alarma, sau în frigider, unde îl mai duc din neatenţie. La câte pătimeşte, va fi aruncat cu onoruri militare.